luni, 19 noiembrie 2012

MOTOBECANE MONACO (1980)



(apăsați rotița mouse-ului pentru vizualizarea pozelor la dimensiune completă într-o fereastră alăturată)



Lui MOTOBECANE MONACO i-a fost hărăzit să fie a mea. Printr-un concurs de împrejurări fericit, am pescuit-o dintr-un orășel din Ardeal, după ce rămăsese printre ultimele patru biciclete nevîndute dintr-un transport de circa cincizeci de bucăți aduse din Germania. Zăcea de multă vreme în magazie și nimeni nu o vroia din cauza bubelor ce o făceau oloagă și indezirabilă pentru cei ce privesc bicicleta ca pe un simplu animal de tracțiune și povară (pe care nici măcar nu-l poți bate atunci cînd nu mai poate sta în picioare - a se citi "pe roți").

Însă dincolo de defecte se afla o pasăre rară, o minunăție de mixtă, probabil una dintre ultimele franțuzoaice pur sînge. În afara angrenajului japonez, cleștilor de frînă japonezi și șeii italienești, totul este franțuzesc și marcat. Pînă și pedalierul poartă în dreptul filetului pedalelor inscripția FRENCH.

Am avut mult de furcă cu partea tehnică, mult mai mult decît se poate bănui la simpla vedere a bicicletei, însă efortul a meritat din plin. În ciuda vîrstei ei de 32 de ani și a miilor de kilometrii pe care cu siguranță i-a parcurs, bicicleta nu a fost lovită nici pe cadru și nici pe componentele în mișcare, nu a stat în umezeală excesivă - practic nu are rugină pe oțel și nici oxid pe aluminiu - și nu a fost zgîriată cu dispozitive antifurt. Doar uzura rezultată din utilizarea îndelungată și departe de vreo intervenție a vreunui mecanic. De unde și uzura foarte mare a butucului pedalier - practic înțepenit atunci cînd l-am luat, bubă care sînt convins că a fost principala cauză a nevandabilității ei și, în același timp, marea ei șansă.

Decizia a fost fermă: o voi păstra așa cum este, 100% originală, cu excepția apărătorilor de noroi care erau crăpate și  supradimensionate  în lățime pentru roțile cu jante de cursieră și pe care le-am înlocuit cu unele sujbțiri, de cursieră, de la un Peugeot din 1986, adică tot piese din anii aceia și care puteau foarte bine să facă parte din echiparea inițială a bicicletei. În plus, am renunțat la cele două portbagaje, cel de față franțuzesc și original - e pus la păstrare -, iar cel de spate nemțesc.

Lucrătura deosebită a biclei ăsteia, geometria specială - o combinație excepțională între oraș și șosea -, grația țevilor superioare în formă de fildeși, tipică mixtelor cu pretenții construite de Motobecane, au așezat-o pe MOTOBECANE MONACO pe prima poziție în lista favoritelor mele.

Astăzi a trecut și proba de foc, adică naveta de 18-20km prin București. Ocazia cu care a făcut și o ședință foto în aer liber.

LE: Între timp a primit apărători originale proprii mărcii din perioada aceea, o șa Motobecane și anvelope vintage Vredestein de 28-622, dar nu a mai fost timp pentu încă o ședință foto.




 
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 








 

Am tras fir electric nou, dublu. 
 

Pedalele ATOM sînt singurele piese franțuzești datate 1979, toate celelalte fiind datate 1980.


 Cel mai mult m-am chinuit cu butucul pedalier, foarte uzat din cauza faptului că a mers cu joc foarte mare mulți kilometri. Axul era distrus, iar cuveta dreaptă ciupită bine. În plus, una din bile prezenta o ciupitură liniară adîncă care probabil că a contribuit hotărîtor la distrugerea axului și cuvetei drepte. Aveam la dispoziție două variante: folosirea unui butuc pedalier cu filet englezesc cu rulment cu cupele din plastic - care intră foarte bine pe filetul elvețian - sau a canibalizării unui Peugeot din 1978 care are butuc pedalier în stare foarte bună, tot cu filet elvețian. Am ales varianta a doua, pentru păstrarea originalității echipării de epocă. Însă imperfecțiunile date nu numai de uzură, ci și de execuție, au făcut ca cea mai bună combinație să fie cuvetă dreaptă Peugeot + cuvetă stîngă Motobecane + inel de blocare Motobecane + ax Peugeot + bile fără coronițe Peugeot.



 
 
 Pînă și manșonul de protecție al axului pedalier este marcat. Însă l-am înlocuit cu un manșon-burduf, mai potrivit ca lungime.